sâmbătă, 27 februarie 2010

Ghici!

Am despus doar atat:

joi, 18 februarie 2010

Inchisoarea viselor.



Într.o lume uitată de vreme, undeva printre nori, fară știrea noastră există o închisoare a viselor. O închisoare diferită de orice alt lucru omenesc. O închisoare libera ce ține deținuți pierduți de stapan. Deținuți ce iși îneacă amarul în jurul unui foc de tabară ce emană flăcări reci. O căldură rece ce nu afectează flăcarile fierbinți din sufletele calde ale viselor noastre pierdute dar calde ce își povestesc viața moarta alături de o chitară vie.
Miliarde de vise strânse în cerc își așteaptă moartea crudă. Un vis se stinge povestindu.și viața în momentul de fața. Unul dintre ele, foarte batran ia cuvantul începand să povesteasca:
-Înainte să incep aș vrea să vă spun că sunt unul dintre cei mai bătrâni de aici. Am decis să ma sting astăzi pentru că s.au dus destui ani pentru a mai spera să ma întorc la creatorul meu. Am stat aici ani întregi, și am ascultat milioane de vise spunându.și povestea, am privit cum tot atâtea milioane se sting. Azi am realizat că nu mai are nici un rost să mai aștept. De ce? Pentru că vremea noastră se duce de la sine. Eu am fost creat de un tânăr...foarte rebel. Dar acel tânăr rebel îsi dorea din suflet să iubeasca. Și a reusit. Era îndrăgostit nebunește de o fată superbă. O fată ce ținea la el enorm de mult. În momentul acesta am fost creat eu. El visa să o facă fericită pe iubita sa. Vroia sa îi implinească visul acelei fete superbe, anume să fie doar ei doi fericiți pe o plajă la capătul lumii. Un loc în care doar dragostea lor conta. Nimic din exterior nu putea să le afecteze dragostea. Așa ca puștiul s.a apucat de treabă. A început să construiască în secret, cu propriile sale mâini, o căsuță pentru ei. O căsuță pentru fericirea lor. Avea de gând să ii facă o surpriza unică, ceva plin de iubire, ceva clădit cu sufletul. Dar exact in ziua in care terminase de bătut ultimul cui, avea sa afle că viața nu era atât de perfectă cum credea el. Ajuns într.un suflet în sătucul lor cu o dorință aprigă de a.i îndeplini visul îngerului său fără aripi, avea să afle dintr.o scrisoare că nu avea să îsi mai vadă vreodată fericirea trupească, din cauza unui motiv oe care eu personal nu l.am aflat. Pentru că atunci a fost momentul in care m.am spulberat. A fost momentul îm care l.am văzut ultima data pe el. A fost momentul în care eu am ajuns aici. Iar acesta e momentul în care îmi voi lua la revedere de la voi. Va mulțumesc voua că ați avut rabdarea de a mă asculta.
Așa se stinge un vis.

sâmbătă, 13 februarie 2010

Because I miss you.

Cum sa spun ca imi pare rau?

De ce sa fac asta? Eu am un orgoliu mult prea mare pentru a recunoaste asta...Eu sunt Dumnezeu pe pamant pentru a avea pareri de rau...Eu sunt prea plin de mine si uit sa simt. Eu sunt un fraier ce si.a lasat fericirea sa fuga printre stele cazatoare. Fericire pe care o confund cu fiecare persoana nou venita in viata. Am uitat cum e sa apreciezi ceva unic. Am uitat sa am sentimente la momentul potrivit. Dar imi aduc aminte ca parerile de rau vin dupa ce gresesti. Si realizez ca nu au nici un rost dupa. Dar am uitat ca sunt prea orgolios sa imi cer iertare la timp.
Cu toate astea e dureros sa stii ca acea stea pierduta a fost gasita de altcineva.


I will always have you!

vineri, 12 februarie 2010

Putin amuzament! (Cantec din popor sau nu)

Haide sa mai dam un gin
Cot la cot cu.n Pinguin
Si prietenul lui Flo
Ce se arde la maro

Fata lu' nenea Cornel
Se ducea la Zapezel
Sa mai dea inca o tura
Pan' la capul lui de sfecla

Ioana fetita mea
Pleaca de la para mea
Fiindca.i para de balaur
Toata impletita.n aur!

Cocalarii mor de ciuda
Ca ioana nu e uda
Iara Stek e mandru tare
Ca.i atarna.ntre picioare.(cantecul meu regulile mele!:D)


Cele mai sincere multumiri celor de mai sus pentru simplul fapt ca exista.

Putin amuzament de persoanele varza din Varza!

marți, 9 februarie 2010

Si pentru ca vine 14!


Multumesc Nicoletei pentru melodie:)
Ce cacat!

luni, 8 februarie 2010

There goes her hero.
I can't be who you are. (Chester Bennington)

miercuri, 3 februarie 2010

Milion miles away.

Ce ar mai fii de zis? Puteam sa am o viata perfecta. Puteam sa fiu fericit. Puteam sa am lumea la picioare pentru prima data. Puteam sa imi cant gandurile fara griji. Puteam sa nu imi bat joc. Puteam sa nu imi doresc sa imi aduc aminte de trecut. Puteam sa nu ma schimb.
Dar am facut.o. Acum un an vroiam sa imi aduc aminte cu placere de ziua asta. Acum nu mai vreau sa imi amintesc. Acum stau si ma contrazic cu visele stiind ca o sa raman cu nimic. Dar decat acel nimic mai bine plin de dorinta, impacandu.ma cu gandul ca speranta nu a murit. Realizam totusi ca fericirea e de scurt metraj, scumpa si aproape toata s.a dat. Invatam ca totul are o continuare. Si speranta ca trecutul va reinvia ramane neclintita. Wonder just where you are.

[Azi s.a implinit un an.]