Cum sa te faci de cacat in RATB:

Pai avem asa. Una bucata Stek cu casti in urechi. Si doua bucati controlor RATB cu legitimatii in mana.

-Biletul la control!
-Sorry?
-Biletul la control!
-I'm sorry i don't understand.
-Ba nu face pe prostu cu mine.
-Excuse me?
-Aaa vrei sa ne jucam.
-Show me your ID.
-I'm sorry i don't have it.
-What counttry do you come from?
-ENGLAND!!
-Numai fata de strain n.ai tu. Ia hai vorbeste tu frumos in romana ca te iau frumos de ureche si te duc la sectie sa vezi cum stii sa vorbesti.
-I'm sorry i don't have any money.
-Nu vreau ba bani. Hai inteleg ca nu ai buletin...nu ai nici abonament. Hai ca promit ca nu iti fac nimic. Dar spune.mi de ce nu ai abonament.
-Pai stiti ca nu am carnetul vizat.
-Aaaa stii sa voresti romanesteee.
-ATI SPUS CA NU IMI FACETI NIMIC!!!
-Bine bine.
-Sa nu te mai prind.
-Sarumana.

A doua sansa.

-Pai si cu prietena ta cum ramane?
-Ce nu stie nu o poate rani. Totusi hai sa nu ne amintim de ea acum.
Aici intervin eu. Pentru cine nu ma cunoaste ma prezint acum. Stek ma inclin. Acestea sunt cuvintele care mi.au schimbat viata. Sunt cuvintele a caror consecinta m.au facut ceea ce sunt acum. Un visator. Dar un visator mai matur decat copilul ce rostea acele cuvinte in urma cu ceva timp. Si totusi de ce le scriu? Pentru ca greseala mea sa nu se nau repete.
Aici intervine "paranormalul". Era o zi de toata frumusetea cu o ploaie torentiala, mai mai sa te duci la plaja. Toata lumea era rece, toti isi aruncau cuvinte urate, priviri pe sug sprancene, de parca ei erau vinovati de vremea de afara. Ok cam asa a inceput ziua mea. Dar printre toti o singura persoana era diferita. O singura persoana era zambitoare. Si acea persoana eram eu. Eram fericit. De ce? Ma sunase. Eram fericit ca sunt in pielea mea. Le zambeam tuturor, le vorbeam frumos tuturor lucru care nu se intamplase de ceva vreme....sau asa credeam. Oricum totul avea sa se schimbe la o banala ora de romana.
-Va rog sa scoateti o foaie de hartie si sa scrieti data de astazi!
In toata euforia mea uitasem in ce zi eram. Si dupa cum credeam ca e normal l.am intrebat pe Cata in ce data suntem. Raspunsul avea sa ma uimeasca:
-Suntem in 17 martie 2009. Boule!
-Ba tu esti prost? Traiesti in trecut? Cum cacat sa fim in 2009?
-Ba tristule tu esti bolnav? Oi fi eu aerian dar macar anul in care suntem tot il stiu.
-N.are cum ma!
-Uita.te in cacat in telefon daca nu ma crezi. Oligofrenule!
-Si daca e 2010 ce sa.ti fac?
-Si daca nu e?
Sigur pe mine scot telefonul si intru in calendar. Imi incordasem deja pumnul pentru rasplata lui Catalin. Dar l.am lasat moale in momentul in care data scrisa frumos cu caractere albe ma informa ca eram intr.adevar in "17.03.2009". Ce se intamplase? Cum ajunsesem acolo? De ce? Sa spun cuiva? Am plecat val vartej din din scoala, ploaia se mai risipise. Oricum in toata nebuneala mea am stabilit cu mine insumi ca e mai bine pentru mine sa imi joc rolul de acum un an. Stiam o singura persoana care putea sa ma faca sa uit de ziua ciudata. Am sunat.o. Cu fiecare ton al telefonului inima imi urca in gat din ce in ce mai mult.
-Ce faci?
-Uite bine, vroiam sa dorm. Tu ce faci?
-Bine. Am plecat putin mai devreme de la scoala si vroiam sa te vad.
-Bai, dar repede ti se mai face dor.
-Ce te face sa spui asta?
Tonul meu glumet parea ca nu ma da de gol.
-Pai nu ne.am vazut ieri? Uitucule!
-Ce pot spune...ma cunosti!
-Haha. E ok daca ne vedem in jumatate de ora la ceas?
-E perfect.
-Ok atunci, ne vedem acolo.
-Te pup.
-Si eu.
-Pa.
Dupa ce am inchis am realizat ca imi tremura mana. Aveam sa infrunt lucrul care m.a omorat in "timpul meu real". Ce ciudat suna. Si totusi mergeam pe jos catre Doamna Ghica, incercand sa imi sun o prietena pentru cateva lamuriri, dar vocea care mi.a spus ca numarul nu este alocat mi.a atins asteptarile. Eram prins in trecut. Eram panicat si cel mai frica imi era de faptul ca eram schimbat si puteam da de banuit. Hai sa trecem peste. Timpul zbura pe langa mine in ciuda mersului destul de grabit pe care il aveam. Cand am ajuns la ceas, ea deja ma astepta. Era exact cum mi.o aminteam. Perfecta. Ingerul meu fara nici un defect. Tremuram din cap pana in picioare. Ce aveam sa.i spun? Cum reactionam? Nu ma gandisem la lucrurile astea inainte. Si totusi mi.am luat inima.n dinti si am pasit catre fericire in starea ei bruta. Nu pot uita acea imbratisare si zametul ei larg si perfect. Era cea mai buna parte a zile fara dar si poate.
-Ce faci?
-Bine, imi asteptam prietenul, si a intarziat!
-RATB.ul ce sa.i ceri.
-Wow! Ce schimbare de look! De ce nu mi.ai spus?
-Am vrut sa te surprind. Deci ce zici?
Uram sa o mint. Mai ales dupa toate petrecute in viata mea reala. Dar nu puteam sa.i spun ca acum cateva ore am realizat ca am fost trimis in trecut, si ca nu stiu ce se intampla. Cat de credibil as fi?
-Si ce ai facut azi?
-Paai am fost la scoala si am avut niste auditii pentru piesa de teatru si o sa am un rol foarte dragut.
-Felicitari!
-Ce e cu tine? Esti schimbat azi?
-In rau sau in bine?
Trebuia sa trag de timp.
-Nu stiu, te uiti ciudat la mine, de parca nu m.ai vazut de un car de ani.
Eram sigur! Si.a dat seama. Eram si mai panicat. M.am conformat si cred ca am inventat cea mai idioata poveste.
-Sti? Am visat ca te.am pierdut. Adica am visat ca te.am inselat si ca s.a dus dracu' totul. Si am realizat cat insemni pentru mine.
Povestea a fost de fapt reala.
-Off! Ce dulce esti! Cum sa faci asa ceva? Am incredere in tine fraiere!
-Nu stiu ce as face daca ai pati ceva.
Sarutul ce a urmat m.a facut sa tremur. Dar stiam ca sunt pe maini bune.
Eram amandoi uzi leoarca, dar radiam de fericire pentru ca eram doar noi doi si nu mai conta nimic.
Am intrat in casa cu un zambet larg si radiant pe fata.
-Sarutmana mama!
-Buna!
-Ce faci?
-Bine! O ajut pe sora.ta cu temele. Tu ce faci?
-Bine..De la scoala.
-Inainte sa pleci, te rog eu sa faci curat in camera.
-Ok ok.
Am ajuns sa trag concluziile concluziile pe ziua ce tocmai se sfarsea. Avusesem o zi aproape perfecta, exceptand faptul ca fusesem trimis in trecut fara sa stiu de ce sau cum. Oricum incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea. De fapta ma obisnuiam cu ideea ca o am iar si ca acum stiu ce sa evit. Si dupa mult timp nimic nu ma oprea sa strig ca sunt fericit. Oricum era ceva imi spunea ca soarele a ajuns si pe straduta mea inghetata.


Va urma!

Am plecat sperand ca voi scapa de starea generala prea comuna din inima bucurestiului. degeaba am facut asta. Ce tareeee. Oriunde ma duc nu rezolv nimic. incerc sa scap de ea si de povara sentimentelor ce ma tin strans legat de ea. De ce? vreau cateva zile sa pot sa uit de ce ma predau in fata perfectiunii ei. Am goluri in stomac doar din motive minore. Stari precare. Am cautat eiberare in alcool si in tot ce tinea de schimbari de stare. Fara rezultat. Urmeaza doar sa stau sa ma gandesc ce urmeaza. Ce frumos nu? Haha.Si de ce tocmai ea? De ce trebuie sa uit iar cine sunt? De data asta nu mai sunt acelasi eu. Ce draguuuut. Hai pa. Va las. Stek 13.03.2009. ora 1:45 AM.

Good bye!

Nu ma mai intorc. Sau daca o fac voi fi altcineva.

Ce tare!!

Sunt prea ametit de cateva zile. Timpul se misca prea repede, deci nu inteleg nimic din ceea ce se petrece in jurul meu. Oricum primavara m.a lovit in plin si am tendinta de a fi mai euforic ca niciodata. Cant, dansez, alerg ce sa mai fericire din plin. Sau nu. Cert este ca m.am schimbat in ceva care imi place din ce in ce mai mult. Incep sa ma simt bine in pielea mea si narcisismul e pe cale sa se dezlantuie. Sau nu. Mai cert este iubesc lucrul in care ma transform. Imi pasa strict de cateva persoane si de mine. Ce frumos nu? Si atat.



Si ceva de sezon de la proxeneti.