joi, 6 mai 2010

Tot aici!







Ce crezi? E tot acolo.
E neschimbat.
Ii e dor de noi.
Spera sa ne vada iar.
Ne asteapta si noi nu mai venim.
De ce?
Nici noi nu mai stim de ce.
Mi.e dor.

duminică, 25 aprilie 2010

.

Ai uitat ca nu ai voie sa visezi?

marți, 6 aprilie 2010

Balegar si oua rosii.

Proaspat intors din Satul Nou (Ciuca Macaii sau capatul lumii). Cum a inceput totul? Foarte simplu:
"-Ba esti acasa?
-Da, dar o sa plec intr.o ora.
-Unde?
-Ba km 56 pe Bucuresti-Pitesti.
-Ce mama Dracu e acolo?
-Ba ma duc cu Vali la tara. Vrei sa vi?
-Bine ma. Ajung in juma' de ora."
Ne urcam noi frumos in masina si dupa 15 minute de rupt bolidul cu 180 du chilometri pe hour ca niste B0$$Y ce estem, am intrat de pe asfalt in cratere. Ba tata si ce cratere, mai mai sa crezi ca meteoritul care a omorat dinozaurii a avut gps si a cazut de.al dracu in Romanica. Nu am crezut ca este posibil sa faci 3 km in 30 de minute cu masina, ma rog nu m.am plans pentru ca aveam seminte si cola. Acum o sa spuneti ca sunt cocalar. Dar sa nu imi spuneti mie ca nu ati rontait seminte si ati tras macar o dusca de cola la drum lung. Ai ma ca nu se leaga. Ba tata si am ajuns. Si am vrut sa ma intorc. Ba tata maldare de balega mai inalte decat mine, puradei in "training" de viitori smardoi. Ne.a intampinat un nene rosu la fata si cu 3 dinti perfect paraleli in gura cu o apa de colonie de parca iti marturisea adevarata fata a lui Giorgio Armanu. Si ce crezi am intrat. Ala micu care era cu el deja imi facea masaj la buzunare in timp ce masa urla la el si incerca sa ii explice ca sunt musafir la ei. Ce dreacu imi era frica sa scot si telefonu'. Pentru 30 de secunde am fost campion mondial la injuraturi. Vroiam sa plec si n.am plecat pentru ca:
"-Stii Cristi am uitat sa iti spun in Bucuresti ca ne introarcem maine!
-Ce ma?
-Aaa da am vorbit si cu taicatu si chiar a fost incantat.
-Ce ma?
-Da ma!
-Si mie de ce cacat nu mi.a spus nimeni nimic?
-Aaa nu stiu. Hai ma ca o sa ne simtim bine. (El chiar credea ce spune!)
-Zi zau!
-Da ma o sa vezi!
-Nu te cred."
Puradeii de pe strada deja stiau cum ma cheama si m.au rugat frumos sa ma joc cu ei Tenis de camp. Obisnuit ca la mine la Bucure$ti am zis sa risc. Si ma asteptam macar la niste palete de b3tm1nt0n. Am iesit din curte ma uitam la ei...si ei la mine. Asteptam sa imi dea ceva cu care sa lovesc mingea. Si mi.au dat! Un tocator. Si tocator a ramas. M.am prefacut ca imi suna telefonul si am plecat, ce Doamne iarta.ma imi stricam eu unghiile? Pustiul care era cu nenea ala cu 3 dinti inca imi dadea tarcoale ma simteam din ce in ce mai stanjenit. Dintr.o data aud vre.o 3-4 clacsoane apropiindu.se din ce in ce mai rau de mine, ma intorc si m.am simtit atacat de pirati. Un grup de vre.o 10 scuteristi s.a oprit langa mine. Si unul dintre ei, b0ssul lor baniesc s.a dat jos:
"-Ce ma ca tu esti smeker?
-Pardon?
-Nu ma lua pa mineee cu angleza ca te fac lobonita una doua!!!
-Ce ma faci?
-Iar ma iei ma la misto? Vrei sa te trosnesc?
-Nu te iau la misto, dar chiar nu stiu ce e aia "lobonita".
-Iaute.l baaaaa, a venit incultii la noi. Te fac pelaf ma aia insemneste.
-Aaa vrei sa ma bati. Pai zi domne asa. De ce vrei sa ma bati.
-Pai ce vi tu la mine in sat si vorbesti la tilifon si mai esti si imbracat in negru. Mie nu imi plac negru!
-Ma scuzi maestre, nu am avut credit si nu am putut sa te sun sa te intreb in ce sa ma imbrac.
-BAAA! Cauti scandal?
-Nu caut prietene, vad ca tu vi si esti tare in gura, si plus de asta nu ai motiv.
-MOAAAA, CUM AI TU TUPEU' ASTAA? Tu stii cine sunt?
-Nu.
-Euuu suunt...
-Nu ma intereseaza.
-Baa tu vrei bataie?
-Nu cred.
Faza care mi.a placut ingrozitor a fost ceva de genul:
-BAAA FUTU.TI GRIJANIA MATII TI.AM SPUS SA NU MAI TRECI PE AICI FUTU.TI MORTII SI RANITII MATII.
Si na din curiozitate m.am intors. Era o tanti, de 3 ori cat mine, tipa la smardoi. In momentul 2 motociclistii au disparut si pe mine m.au lasat in ceata ca in vestul salbatic. Si daca stiti cum e in Vest stiti ca VA URMA!

Stai ma la un loc!

vineri, 2 aprilie 2010

Am disparut. Tay tay.

joi, 25 martie 2010

Cum sa te faci de cacat in RATB:

Pai avem asa. Una bucata Stek cu casti in urechi. Si doua bucati controlor RATB cu legitimatii in mana.

-Biletul la control!
-Sorry?
-Biletul la control!
-I'm sorry i don't understand.
-Ba nu face pe prostu cu mine.
-Excuse me?
-Aaa vrei sa ne jucam.
-Show me your ID.
-I'm sorry i don't have it.
-What counttry do you come from?
-ENGLAND!!
-Numai fata de strain n.ai tu. Ia hai vorbeste tu frumos in romana ca te iau frumos de ureche si te duc la sectie sa vezi cum stii sa vorbesti.
-I'm sorry i don't have any money.
-Nu vreau ba bani. Hai inteleg ca nu ai buletin...nu ai nici abonament. Hai ca promit ca nu iti fac nimic. Dar spune.mi de ce nu ai abonament.
-Pai stiti ca nu am carnetul vizat.
-Aaaa stii sa voresti romanesteee.
-ATI SPUS CA NU IMI FACETI NIMIC!!!
-Bine bine.
-Sa nu te mai prind.
-Sarumana.

vineri, 19 martie 2010

A doua sansa.

-Pai si cu prietena ta cum ramane?
-Ce nu stie nu o poate rani. Totusi hai sa nu ne amintim de ea acum.
Aici intervin eu. Pentru cine nu ma cunoaste ma prezint acum. Stek ma inclin. Acestea sunt cuvintele care mi.au schimbat viata. Sunt cuvintele a caror consecinta m.au facut ceea ce sunt acum. Un visator. Dar un visator mai matur decat copilul ce rostea acele cuvinte in urma cu ceva timp. Si totusi de ce le scriu? Pentru ca greseala mea sa nu se nau repete.
Aici intervine "paranormalul". Era o zi de toata frumusetea cu o ploaie torentiala, mai mai sa te duci la plaja. Toata lumea era rece, toti isi aruncau cuvinte urate, priviri pe sug sprancene, de parca ei erau vinovati de vremea de afara. Ok cam asa a inceput ziua mea. Dar printre toti o singura persoana era diferita. O singura persoana era zambitoare. Si acea persoana eram eu. Eram fericit. De ce? Ma sunase. Eram fericit ca sunt in pielea mea. Le zambeam tuturor, le vorbeam frumos tuturor lucru care nu se intamplase de ceva vreme....sau asa credeam. Oricum totul avea sa se schimbe la o banala ora de romana.
-Va rog sa scoateti o foaie de hartie si sa scrieti data de astazi!
In toata euforia mea uitasem in ce zi eram. Si dupa cum credeam ca e normal l.am intrebat pe Cata in ce data suntem. Raspunsul avea sa ma uimeasca:
-Suntem in 17 martie 2009. Boule!
-Ba tu esti prost? Traiesti in trecut? Cum cacat sa fim in 2009?
-Ba tristule tu esti bolnav? Oi fi eu aerian dar macar anul in care suntem tot il stiu.
-N.are cum ma!
-Uita.te in cacat in telefon daca nu ma crezi. Oligofrenule!
-Si daca e 2010 ce sa.ti fac?
-Si daca nu e?
Sigur pe mine scot telefonul si intru in calendar. Imi incordasem deja pumnul pentru rasplata lui Catalin. Dar l.am lasat moale in momentul in care data scrisa frumos cu caractere albe ma informa ca eram intr.adevar in "17.03.2009". Ce se intamplase? Cum ajunsesem acolo? De ce? Sa spun cuiva? Am plecat val vartej din din scoala, ploaia se mai risipise. Oricum in toata nebuneala mea am stabilit cu mine insumi ca e mai bine pentru mine sa imi joc rolul de acum un an. Stiam o singura persoana care putea sa ma faca sa uit de ziua ciudata. Am sunat.o. Cu fiecare ton al telefonului inima imi urca in gat din ce in ce mai mult.
-Ce faci?
-Uite bine, vroiam sa dorm. Tu ce faci?
-Bine. Am plecat putin mai devreme de la scoala si vroiam sa te vad.
-Bai, dar repede ti se mai face dor.
-Ce te face sa spui asta?
Tonul meu glumet parea ca nu ma da de gol.
-Pai nu ne.am vazut ieri? Uitucule!
-Ce pot spune...ma cunosti!
-Haha. E ok daca ne vedem in jumatate de ora la ceas?
-E perfect.
-Ok atunci, ne vedem acolo.
-Te pup.
-Si eu.
-Pa.
Dupa ce am inchis am realizat ca imi tremura mana. Aveam sa infrunt lucrul care m.a omorat in "timpul meu real". Ce ciudat suna. Si totusi mergeam pe jos catre Doamna Ghica, incercand sa imi sun o prietena pentru cateva lamuriri, dar vocea care mi.a spus ca numarul nu este alocat mi.a atins asteptarile. Eram prins in trecut. Eram panicat si cel mai frica imi era de faptul ca eram schimbat si puteam da de banuit. Hai sa trecem peste. Timpul zbura pe langa mine in ciuda mersului destul de grabit pe care il aveam. Cand am ajuns la ceas, ea deja ma astepta. Era exact cum mi.o aminteam. Perfecta. Ingerul meu fara nici un defect. Tremuram din cap pana in picioare. Ce aveam sa.i spun? Cum reactionam? Nu ma gandisem la lucrurile astea inainte. Si totusi mi.am luat inima.n dinti si am pasit catre fericire in starea ei bruta. Nu pot uita acea imbratisare si zametul ei larg si perfect. Era cea mai buna parte a zile fara dar si poate.
-Ce faci?
-Bine, imi asteptam prietenul, si a intarziat!
-RATB.ul ce sa.i ceri.
-Wow! Ce schimbare de look! De ce nu mi.ai spus?
-Am vrut sa te surprind. Deci ce zici?
Uram sa o mint. Mai ales dupa toate petrecute in viata mea reala. Dar nu puteam sa.i spun ca acum cateva ore am realizat ca am fost trimis in trecut, si ca nu stiu ce se intampla. Cat de credibil as fi?
-Si ce ai facut azi?
-Paai am fost la scoala si am avut niste auditii pentru piesa de teatru si o sa am un rol foarte dragut.
-Felicitari!
-Ce e cu tine? Esti schimbat azi?
-In rau sau in bine?
Trebuia sa trag de timp.
-Nu stiu, te uiti ciudat la mine, de parca nu m.ai vazut de un car de ani.
Eram sigur! Si.a dat seama. Eram si mai panicat. M.am conformat si cred ca am inventat cea mai idioata poveste.
-Sti? Am visat ca te.am pierdut. Adica am visat ca te.am inselat si ca s.a dus dracu' totul. Si am realizat cat insemni pentru mine.
Povestea a fost de fapt reala.
-Off! Ce dulce esti! Cum sa faci asa ceva? Am incredere in tine fraiere!
-Nu stiu ce as face daca ai pati ceva.
Sarutul ce a urmat m.a facut sa tremur. Dar stiam ca sunt pe maini bune.
Eram amandoi uzi leoarca, dar radiam de fericire pentru ca eram doar noi doi si nu mai conta nimic.
Am intrat in casa cu un zambet larg si radiant pe fata.
-Sarutmana mama!
-Buna!
-Ce faci?
-Bine! O ajut pe sora.ta cu temele. Tu ce faci?
-Bine..De la scoala.
-Inainte sa pleci, te rog eu sa faci curat in camera.
-Ok ok.
Am ajuns sa trag concluziile concluziile pe ziua ce tocmai se sfarsea. Avusesem o zi aproape perfecta, exceptand faptul ca fusesem trimis in trecut fara sa stiu de ce sau cum. Oricum incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea. De fapta ma obisnuiam cu ideea ca o am iar si ca acum stiu ce sa evit. Si dupa mult timp nimic nu ma oprea sa strig ca sunt fericit. Oricum era ceva imi spunea ca soarele a ajuns si pe straduta mea inghetata.


Va urma!