Inchisoarea viselor.

Într.o lume uitată de vreme, undeva printre nori, fară știrea noastră există o închisoare a viselor. O închisoare diferită de orice alt lucru omenesc. O închisoare libera ce ține deținuți pierduți de stapan. Deținuți ce iși îneacă amarul în jurul unui foc de tabară ce emană flăcări reci. O căldură rece ce nu afectează flăcarile fierbinți din sufletele calde ale viselor noastre pierdute dar calde ce își povestesc viața moarta alături de o chitară vie.
Miliarde de vise strânse în cerc își așteaptă moartea crudă. Un vis se stinge povestindu.și viața în momentul de fața. Unul dintre ele, foarte batran ia cuvantul începand să povesteasca:
-Înainte să incep aș vrea să vă spun că sunt unul dintre cei mai bătrâni de aici. Am decis să ma sting astăzi pentru că s.au dus destui ani pentru a mai spera să ma întorc la creatorul meu. Am stat aici ani întregi, și am ascultat milioane de vise spunându.și povestea, am privit cum tot atâtea milioane se sting. Azi am realizat că nu mai are nici un rost să mai aștept. De ce? Pentru că vremea noastră se duce de la sine. Eu am fost creat de un tânăr...foarte rebel. Dar acel tânăr rebel îsi dorea din suflet să iubeasca. Și a reusit. Era îndrăgostit nebunește de o fată superbă. O fată ce ținea la el enorm de mult. În momentul acesta am fost creat eu. El visa să o facă fericită pe iubita sa. Vroia sa îi implinească visul acelei fete superbe, anume să fie doar ei doi fericiți pe o plajă la capătul lumii. Un loc în care doar dragostea lor conta. Nimic din exterior nu putea să le afecteze dragostea. Așa ca puștiul s.a apucat de treabă. A început să construiască în secret, cu propriile sale mâini, o căsuță pentru ei. O căsuță pentru fericirea lor. Avea de gând să ii facă o surpriza unică, ceva plin de iubire, ceva clădit cu sufletul. Dar exact in ziua in care terminase de bătut ultimul cui, avea sa afle că viața nu era atât de perfectă cum credea el. Ajuns într.un suflet în sătucul lor cu o dorință aprigă de a.i îndeplini visul îngerului său fără aripi, avea să afle dintr.o scrisoare că nu avea să îsi mai vadă vreodată fericirea trupească, din cauza unui motiv oe care eu personal nu l.am aflat. Pentru că atunci a fost momentul in care m.am spulberat. A fost momentul îm care l.am văzut ultima data pe el. A fost momentul în care eu am ajuns aici. Iar acesta e momentul în care îmi voi lua la revedere de la voi. Va mulțumesc voua că ați avut rabdarea de a mă asculta.
Așa se stinge un vis.