Te vad!Esti ascunsa in tricoul tau alb cu mata aia enervanta pe piept.Dar pe cat de enervant pe atat de superb. Ma uit la tine stii ca te vad dar nu renunti la acelasi joc al tau,cu reguli ascunse, atat de diferit mereu. Ca de fiecare data in joaca ta am rolul nestiutorului, rol in care ma incadrez perfect de fiecare data, rol ce ma reprezinta in cele mai multe cazuri. Tu mereu ai fost acea divinitate pe care orice om incearca sa o atinga, macar cu un singur deget. Tu esti o dorinta...prea imposibil de indeplinit...prea frumos pentru "muritori", dar mereu potrivit pentru sentimente prea profunde, pe care multi isi permit sa ti le poarte, dar pe rand doar putini dintre ei le primesc inapoi.
Si totusi incerc sa ma joc...avand tendinta de a veni spre tine tu fugi iar ascunzandu.te cu un zambet larg pe fata. Inima imi bubuie de fericire la gandul ca te.as putea avea chiar si pentru cateva minute. Orb vin catre tine a doua oara dar spre deosebire de datile trecute nu fugi de mine...accepti sa imi infrunti visele. Stam fata in fata...ma privesti in ochi si ma iei in brate...Dupa care iti dezlipesti mainile tale mici de mine..ma privesti inca o data in ochi...chicotesti si dispari. Fara sa lasi loc de "Ramas bun!", de vise si de iubire.
Povestea de la miezul noptii!
To be continued...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu